Reteta seamana dubios de tare cu cea pentru pandispan, nu e deloc o tarta cu foitaj cum face mazi dar si aia pare buna

Anyhoo, bucuria e ca teoretic pot sa inlocuiesc mere cu prune but then it won’t be so delicious!

Coffee streusel cake ii zice – care e un fel de chec pe care sa-l mananci cu o cana de ceai sau ciocolata calda.

Asta am descoperit abia dupa ce l-am facut, bineinteles. Ca dulce e doar partea de deasupra, partea cu cafea si migdale e de fapt mai plictisitoare, asa. Dar nu-i nimic…cate o felie in fiecare zi la serviciu face minuni

Inca o saptamana, inca o chestie dulce, I say.

Ieri a fost un târg francez, prilej de bucurie că am cu cine să mă înțeleg in..wait for it…franceză.

So, prima oprire la standul de măsline. Știu ca măslinele nu sunt franțuzești la origine, dar păreau bune. L-am întrebat pe nenea care sunt cele mai bune pe care le are și cavaler fiind, sau mai bine zis ca să își apere produsele, a zis că toate sunt bune, dar depinde de gust. Părea uimit că înțeleg ce îmi zice și după ce m-am uitat la toate sortimentele pe care le avea, l-am luat pe singurul care nu se gasea în supermarketuri sub o formă sau alta. Măsline cu migdale. Ura )

Am trecut și pe la standul cu niște roșii ireal de colorate, ca și cum cineva a pus un filtru HD pe ele. Nu am lust roșii ca numai roșii nu-mi lipseau, dar am mâncat cel mai bun pain au chocolat din viața mea. Si am râs in sinea mea de o femeie care parcă vroia să comande “dureri cu ciocolată”, aka pains au chocolat! Pronunția îi aparține

Pe final îmi pare rău ca deja aveam prea multă brânză acasă ca sa mai cumpăr (inclusiv mimolette descoperită in sainsbury’s pe lângă care stau) but MY GOD. am gustat and it was the real shit. Dacă îi găsesc si azi, I’ll give them a run for their money. Cu toată brânza din frigider.

French Market. Patisseries, 3 la cinci lire. Calde sau chiar fierbinţi, coadă cât ziua de lungă – de înţeles

Tot de la francezi, vreo £3.40 de măsline cu migdale înfipte în ele, singura varietate pe care n-aş fi găsit-o în supermarketuri.

Trufe beţive, I believe is the word.

Eu am rămas cu Isabelle. Delicious Isabelle.

Cappuccino într-un magazinaş drăguţ (cafeneaua de pe lângă , cel puţin) prin Northern Quarter (unde am văzut şi cercei dar îi las pentru data viitoare). Faptul că ceaşca nu se asortează cu farfuria e un obicei împrumutat de prin Yorkshire.

Ne-am oprit in Royal Pump Rooms, fostele bai, actual centru cu biblioteca municipala, muzeu, galerie de arta si o cafenea unde lumea se opreste pentru cream tea & scones. Noi ne-am oprit pt cappuccino după ce vreo doi cocalari mi-au cântat niște dubstep in creier cât am fost in tren. Banuiesc ca intr-un fel mă bucur ca nu sunt manele, dar telefonul cu muzica data tare te face cocalar indiferent de ce asculti.

In mod deprimant a început sa ploua (deceivingly warm dimineața) așa ca am intrat intr-un magazin cu biciclete unde am aflat ca bicicletele cu cadru de oțel sunt din nou la mare căutare in locul celor de aluminiu. Disclaimer: nu știu nimic despre biciclete. Everything is ooookaaaaay.

Deși erau niște restaurante destul de sexy prin zona si afara ploua, ne-am oprit intr-un mic loc numit bread & co unde aveau cuptor de pâine si faină de la o moara din zona..si deși chili flour suna bine, nu aveam de gând sa plec cu faină drept suvenir. Food was awesome. Nu pot sa vorbesc decat pentru mine si un feuilette cu spanac – si îmi aduce aminte de o chestie care mă enervează: in momentul in care un local pune un nume frantuzesc pe un produs (baguette pronuntandu-se ca atare sau in forma ‘french stick’ – really??) mă trezesc uneori ca vanzatorii habar n-au de ce ii injuri când comanzi un pain aux raisins. Prima oară am avut problema cu Guinot (pe care îl pronunț gwee-no almost si vanzatoarea îl pronunța guy-no) dar am crezut ca e un caz izolat. Boy, was I wrong. Mai bine french stick, nu exista dubii

So anyway, cam asta a fost Leamington. Duminica e zi de sunday roast, in cazul de față rață. It was most delicious. But full of fat. Not one to have every day

oh, quod me nutrit me destruit, as they say.

healthy snacks? I’m trying, I’m trying!

Partea proasta cu a nu avea timp pt gatit e ca ajung sa mănânc prea multe prostii sau sa nu am de unde alege. Adică optiunile sunt câteva semi-posh food takeaways destul de scumpe pentru mâncarea de toate zilele – se aduna la sfârșitul lunii si te intrebi de ce n-ai mâncat undeva mai decent de banii aia – sau sandvisuri, supe, fish’n'chips.

Anyway. Îmi trec prin minte scenariile in care reușesc si eu sa cheltui doar £20-£25 intr-o săptămâna..dar nu iese. Săptămâna asta am trisat pt ca luni am avut un sandvis plătit de munca – lux – dar in rest it was time to Take matters înto my own hands:

Healthy tuesday and wednesday!

Si de curiozitate, scriu de pe telefon ca sa vad cum iese

all things considered, imi place functia de autofocus si more so, I’m in love with my phone ce superficial si materialist, nu?

Si am gasit risotto cu sparanghel. Plus parmezan. Ingredientul cheie: vinul alb (sparanghel de alcoolici?) O poza inestetica cu telefonul (care se termina in 4 si incepe cu i, evident) dar care sa ilustreze ideea work lunches have never been better

• 200g risotto
• 1 ceapa mica/medie, all chopped up
• 1-2 catei de usturoi
• 500ml vegetable stock
• 200ml vin alb demisec
• ulei de masline
• o lingurita de unt